Autoportret în lumină filtrată
Lumina nu cade pe față. Trece prin ea.
Pălăria de paie împarte lumina în sute de puncte mici — o rețea care redesenează chipul dedesubt, îl fragmentează și îl recompune simultan. Nu mai știi unde se termină obiectul și unde începe pielea. Nu mai știi ce e umbră și ce e țesătură.
Ăsta e autoportretul cel mai sincer pe care l-am făcut. Nu pentru că am redat fidel ce am văzut în oglindă — ci pentru că am lăsat lumina să facă ce știe, și eu am urmărit-o.
Ulei pe pânză. 70×70 cm. 2022.